Oamenii de stiinta cerceteaza legatura dintre mintile umane si lumea cuantica

Ar putea sa existe constiinta cuantica?
In ciuda tuturor studiilor efectuate, inca stim foarte putine despre modul de functionare al creierului si cu atat mai putin despre misterul legat de constiinta.

Cercetatorii nu pot ajunge la un consens in privinta existentei constiintei si daca este doar o iluzie a imaginatiei noastre colective. Unii cred ca este o entitate independenta desi inca nu s-a reusit a i se interpreta originea sau intelege pe deplin legatura cu fizica cuantica.

Probabil s-a ajuns aici din cauza modului in care efectul de observator a pus la incercare unul dintre principiile de baza ale stiintei: ca exista o realitate obiectiva si observabila, indiferent daca noi o percepem sau nu.

Revelatia ca procesele de observare si masurare a efectelor cuantice schimba comportamentul acestora este greu de inteles dar sugereaza totodata faptul ca pentru majoritatea oamenilor, constiinta in sine face parte din teoria cuantica.

Mai mult, odata cu creatia Inteligentei Artificiale de catre oameni, care in ciuda tuturor descoperirilor lor, inca nu pot percepe unele dintre lucrurile ce le vin atat de usor in minte (cel putin pana acum), suntem nevoiti sa ne privim doar prin intermediul unei reflexii incetosate cu ajutorul computerelor cuantice, care promit sa atinga un nivel net superior computerelor normale.

Cu toate acestea, fizicianul Roger Penrose din Marea Britanie a fost cel care a punctat ca, lasand deoparte efectul de observator, mecanica cuantica ar putea fi implicata in subiectul constiintei.

Mai exact, el considera ca ar exista o posibilitate prin care evenimentele cuantice sa cauzeze structuri moleculare in creier, alterand starea acestora si declansand transmiterea neuronala prin mai multe feluri; acel efect cuantic din creier chiar exista.

Pentru tot ceea ce putem indeplini cu ajutorul creierului uman, trebuie sa fim constienti si de slabiciunile lui si presupunem ca suspectarea existentei constiintei cuantice ar fi una dintre ele.

Ne este pus la dispozitie un intelect superior datorat abilitatilor noastre incredibile de procesare a modelelor dar este dovedit si faptul ca acest creier uman este predispus de vedea modele importante chiar si atunci cand ele nu exista; gaseste aceste modele printr-o multime de diversiuni neinsemnate.

Si cu toate ca studiul asupra fizicii cuantice nu este sub nicio forma vreo diversiune neinsemnata, este posibil ca mintile noastre – care sunt masini ce denota noi intelesuri pentru lume – gresesc prin faptul ca se vad pe ele insesi cu ajutorul efectelor cuantice.

Are rost sa ne gandim ca lipsa noastra de perceptie asupra intelegerii ambelor mecanisme, de constiinta si de mecanica cuantica, puncteaza catre o conexiune mai vasta?

Participarea Universului nostru
Intrebarea respectiva are un subinteles mai important decat un interes pur filozofic: daca intr-adevar exista o conexiune intre mecanica cuantica si constiinta umana, orice realizare in privinta intelegerii noastre a oricareia dintre cele doua ne-ar putea ajuta sa le intelegem concomitent.

Spre exemplu, inovatiile in computatia cuantica ne-ar putea permite sa intelegem augmentatia cerebrala si transferul de constiinta, deschizand poarta catre o forma de nemurire. O mai buna intelegere a proprietatii de super-pozitionare ne-ar putea invata cum sa percepem concomitent idei mutual–exclusive multiple.

Sau poate ca am abordat tot acest subiect dintr-o perspectiva eronata. In momentul in care cercetam mecanica cuantica, ne intrebam daca ii dereglam efectele prin masuratori sau daca actul de mentionare al masuratorilor are un impact asupra constiintei, producand o anomalie.

Este posibil ca gasirea modului corect de gandire – aflarea constiintei cuantice – sa ne permita, pentru prima data, perceperea mecanicii cuantice intr-un mod corect? Intr-o oarecare masura, intotdeauna am facut parte din universul participant al lui Wheeler, impartasind interpretarea noastra asupra realitatii in momentul in care ne scriem istoria.

Pentru moment, majoritatea comunitatilor stiintifice privesc efectele cuantice din creier cu un oarecare scepticism – un raspuns adecvat pana in acest moment.

Alimentarea retragerii rapide de la orice teorie legata de constiinta si cuantica produsa de catre comunitatea stiintifica a devenit trendul Noii Ere de constientizare cuantica iar industria artizanata profita de acest lucru, scotand o multime de bloggeri disperati sa scrie despre subiecte precum telepatie, viata de apoi sau telekinezia dar si mestesugari care cauta sa vanda arta si alte astfel de produse.

Fie ca mecanica cuantica este influentata de constiinta sau nu si daca vom avea vreodata sau nu nevoie de teoriile cuantice pentru a intelege pe deplin cum functioneaza creierul uman, pentru moment, tot ce putem face este sa ne bucuram de disconfortul folositor pe care respectiva asociere il creeaza.

Teoria cuantica ne-a fortat sa iesim din zona noastra colectiva de confort deoarece abordam noi metode de gandire, lasandu-ne sa traim in afara propriilor teorii.